Back home

Si am ajuns acasa. Dupa doua saptamani frumoase, de invatare, putina distractie si cateva incidente aviatice ( daca le pot spune asa ). Saptamana trecuta stiti ce am facut pentru ca v-am relatat deja, mai mult sau mai putin detaliat, aproape fiecare zi. Saptamana asta m-am simtit obosita si am evitat sa mai stau pana tarziu cu ochii in laptop. Asa ca va voi povesti pe scurt cum au decurs ultimele zile de training din Germania.
Ultimele trei zile de scoala au trecut incredibil de repede, mai repede decat as fi vrut si m-as fi asteptat. La fel cum nu m-as fi asteptat sa-mi placa atat de mult cursurile in sine. Desi am avut intotdeauna un sentiment de inferioritate fata de ceilalti, care erau familiarizati cu ce se intampla, mi-am demonstrat la sfarsit ca totusi ceva-ceva s-a legat si de mine si cele 8 zile de trainning n-au trecut ca un fum de tigara prin creierasul meu.
Si mi-am demonstrat inca o data ca, desi greutatea mea este cu mult mai mare decat cea pe care mi-as dori-o si ar trebui sa fie in concordanta perfecta cu inaltimea si varsta mea, totusi acest lucru nu ma face mai putin placuta in societate, ci doar mai complexata. Atat. M-am simtit placuta si apreciata pentru ceea ce sunt, nu pentru cum arat. M-am simtit placuta doar pentru ca rad cu pofta si-mi stralucesc ochii cand ma bucur. Am simtit de cateva ori ca sunt centrul (discutiilor) in jurul carora celorlalti graviteaza ( o data cand se discuta despre off-road ). Mi-a facut placere sa observ ca, desi n-am mai exersat demult, inca n-am uitat ce inseamna flirt. Si ca, cel mai important, n-am uitat sa rad, sa ma simt bine. Sa revin la viata de dinainte de noiembrie 2008 sau chiar la cea de dinainte de octombrie 2009.
Asa ca, dragilor, asta nu e, cu siguranta, o lectie de viata, dar este pentru mine o usa pe care am reusit sa o deschid, poate spre o viata mai linistita. Si poate e doar intrarea pe un coridor cu multe usi pe care va trebui sa le deschid pana la a ajunge la o viata multumita. Si sper din tot sufletul sa fie asa.