luni, 1 noiembrie 2010

Firenze

Dupa calatoria imaginara in jurul lumii de acum cateva zile, a sosit si momentul unei calatorii for real. In Italia. Mai exact in Florenta, cu o foarte scurta escala in Pisa. In Pisa am stat foarte putin, atat cat am traversat orasul pe jos, de la aeroport catre centru. Adica catre faimosul turn si Dom. M-am invartit putin pe acolo, am facut cateva poze si m-am indreptat apoi catre gara centrala din Pisa  pentru a lua trenul catre Firenze. Aproape ca uitasem placerea de a merge pe jos si de a descoperi locuri noi, interesante si cu o incarcatura istorica imensa. Desi in Pisa nu prea ai ce vedea in afara de acea piata in care se afla turnul si domul, fiind un loc nou, ma atragea fiecare casa veche si fiecare zid mai darapanat.
Apoi a urmat prima zi in Firenze. Pe care am inceput-o in jurul pranzului cu o plimbare catre suburbia Fiesole, acolo unde se afla European University Institute.
Am continuat cu o plimbare in pas alert prin centrul istoric al Florentei. O multime de minunatii arhitectonice mi se perindau prin fata ochilor si-mi era aproape imposibil sa nu intorc capul catre fiecare cladire pe langa care treceam. Iar momentul cel mai impresionant a fost atunci cand am vazut Domul. Intr-adevar breathtaking, asa cum au spus si niste americani cu care am  "impartit" bus-ul de la EUI catre centru. Desi mai vazusem domuri (de ex. cel de la Milano, acum cativa ani, care este de-asemenea o capodopera gotica ), acesta te face sa nu-ti iei ochii de la el.
"Piatra de temelie a Domului din Florenta a fost pusa pe 8 septembrie 1296, iar bisericii i-a fost dat numele de Santa Maria del Fiore. Edificiul a fost construit peste ruinele bisericii Santa Reparata, care fusese de-a lungul timpului catedrala Florentei, dupa Baptisteriu si Biserica San Lorenzo. Lucrarile au fost intrerupte la moartea lui Arnolfo di Cambio in 1302, iar in 1331, Giotto, considerat unul dintre cei mai revolutinari artisti ai epocii, a fost insarcinat sa finalizeze proiectul titanic al noii catedrale. Dupa Giotto, care s-a occupat mai mult de construirea Clopotnitei (Campanile) din Piata Domului, de lucrari s-au ocupat mai multi arhitecti, intr-o perioada in care Europa era devastata de ciuma si de tubulente economice si politice, iar finantarea proiectului devenise o problema.
Dificultati in realizarea constructiei au fost intampinate la cupola, care exercita o greutate si forte laterale mult prea mari pe zidurile de sustinere. Cel care a reusit sa o finalizeze a fost Filippo Brunelleschi in anul 1436.
Construirea Domului din Florenta a durat 140 de ani, dar fatada actuala a aparut abia in 1887 si este opera arhitectului Emilio de Fabris"
In arhitectura Domului predomina stilul gotic, iar fatada cu ornamente bogate si viu colorata contrasteaza puternic cu interiorul auster al catedralei, in care se afla capodopere ale Vasari, Paolo Uccello si Andrea del Castagno.
Urmeaza si celelalte capodopere in post-urile ce vor veni :)

miercuri, 13 octombrie 2010

Calatorie in jurul lumii

M-am hotarat. Plec in calatorie. In jurul lumii. Din pacate, doar imaginar. Astazi, de exemplu, sunt in Londra. Ascult un post radio din Londra, am citit istoria Londrei http://en.wikipedia.org/wiki/London
si, din cand in cand, vorbesc cu accent englezesc.
Londra a ramas unul dintre orasele de pe lista mea principala de calatorii, pe care n-am reusit sa-l vad inca for real. In schimb, imaginatia mea poate merge departe si este si alimentata de internet, de poze ale cunoscutilor si de povestiri.



marți, 12 octombrie 2010

TAT 2010

Post scris la sfarsitul lui iulie dar, din motive obiective, publicat doar astazi :D


A mai trecut o editie de TAT. A 9-a. Cu bune si rele. Cu participanti multumiti sau nemultumiti. Mereu se vor gasi nemultumiti. Ca nu le convine mancarea sau locul de campare, ca RB-urile nu sunt corecte la milimetru, ca gps-urile nu functioneaza in parametri...etc. Ideea e ca in final majoritatea va veni si anul viitor. Cu exceptii pentru care absenta de anul viitor mi s-a facut cunoscuta in mod direct: criza ( prea multi bani cheltuiti pe drumul inspre Romania si inapoi acasa - oriunde ar fi aceasta casa: Belgia, Olanda, UK ), organizarea care se pare ca nu atinge standardele unora dintre ei ( nu ca la alte competitii ar fi cu mult diferita, dar probabil ca se simt mai bine daca se plang mereu de cate ceva ) .
Una peste alta, TAT-ul ramane cea mai dificila competitie de profil din Europa. Iar acest loc si l-a dobandit prin munca si voluntariatul unor oameni pasionati de ceea ce inseamna masini 4x4 si off-road.
Anul viitor este unul aniversar - a 10-a editie. Sunt sigura ca participarea va fi la fel de numeroasa si ca adevaratii pasionati de off-road nu se impiedica de micile probleme administartive de care s-au lovit pana acum. Multii prieteni ai TAT-ului vor fi primiti cu bratele deschise pentru a se aventura in frumoasele paduri si impresionantii munti Metaliferi.

vineri, 2 aprilie 2010

Inca o leapsa

Perioada infloritoare a lepselor de pe bloguri a fost toamna-iarna anul trecut. Dar pe mine acum m-au prins. Sau poate ca doar acum am gasit cateva lepse care mi se par dragute si nu foarte plictisitoare.
Iata inca una:


Sunt doar eu
As vrea sa ma intorc in timp cu 10 ani
Pastrez agenda mea si a surorii mele de cand eram adolescente
Mi-as dori sa am 25 kg mai putin
Nu-mi place sa nu fac nimic
Ma tem de conspiratii
Aud numai ce-mi convine
Imi pare rau de zilele care trec si nu se mai intorc
Imi place ENORM sa conduc ( masini / autoturisme )
Nu sunt slaba
Cant cateodata
Niciodata nu ma voi satura de calatorii
Rar.... ????
Plang destul de des in ultima vreme
Stare de confuzie: m-am nascut in epoca potrivita personalitatii mele?
Am nevoie de prieteni
Ar trebui sa ma mobilizez mai repede
As putea sa locuiesc intr-o rulota


Andreuta ur next

joi, 1 aprilie 2010

Leapsa....If I were...

Eu n-am sa transmit leapsa doar unei persoane. Sunteti toti invitati, daca va face placere. Mie mi-a placut foarte tare. Mi se pare un fel de test de personalitate.
Enjoy


If I were a month, I would be December
If I were a day of the week, I would be Friday
If I were a time of day, I would be night
If I were a animal, I would be a panther
If I were a direction, I would be… west
If I were a virtue, I would be … honesty
If I were a historical figure I would be Joana d’Arc
If I were a stone, I would be onyx
If I were a bird, I would be an eagle
If I were a planet, I would be Venus.
If I were a liquid, I would be Whiskey
If I were a flower/plant, I would be a yellow rose
If I were a kind of weather, I would be a snow day
If I were a musical instrument, I would be a guitar.
If I were an emotion, I would be happiness
If I were a sound, I would be the sound of a river
If I were an element, I would be air.
If I were a song, I would be Lady in Red
If I were a movie, I would be Godfather
If I were a tv-series, I would be Californication
If I were a fictional character, I would be Superman
If I were a food, I would be cheese
If I were a city, I would be Amsterdam
If I were a taste, I would be lemon taste
If I were a scent, I would be the scent of winter / snow
If I were a color, I would be black
If I were a word, I would be vanity
If I were a facial expression, I would be ;)
If I were a subject in school, I would be Geography
If I were a cartoon character, I would be pink panther
If I were a shape, I would be a circle
If I were a number, I would be 7
If I were a car, I would be Defender
If I were an item of clothing, I would be a pair of Diesel jeans

marți, 23 martie 2010

D-zeu isi cheama ingerii inapoi

Probabil D-zeu este f. suparat pe noi, romanii. Pentru ca de cativa ani, a chemat la El multi oameni buni si de valoare. Care ar mai fi trebuit sa stea printre noi, sa ne ajute sa trecem mai usor si cu zambetul pe buze prin aceasta lume cruda. De la actori, muzicieni, academicieni, pictori, scriitori, reporteri, pana la oameni simple si copii inocenti care n-au apucat sa se bucure inca de frumusetile acestei vieti. Toti se duc pe rand, lasand un mare gol in sufletele noastre si asa destul de sfasiate.
Gheorghe Dinica, Nicu Constantin, Ion Dolanescu, Marga Barbu, Stefan Iordache, Adrian Pintea, Ilarion Ciobanu, Florian Pittis, Colea Rautu, Gheorghe Dinica, Mihaela Tonitza Iordache, George Pruteanu,
Valeriu Lazarov, Florin Bogardo, Laura Stoica, Theodor Hristea, C-tin Ciopraga, Stefan Niculescu, Max Banus, Sabin Balasa, Monica Lovinescu, Dina Cocea, Haralamb Zinca, Virgil Candea, Serban Georgescu, Ion Nicodim, Gil Dobrica, Octavian Paler, Jeana Gheorghiu, David Ohanesian, Toni Tecuceanu.
Si probabil ca mai sunt si alti. Dar pe acestia mi i-am adus aminte acum.
Ieri, D-zeu a mai chemat la el un om pasionat de munca lui.Mile Carpenisan. Un om tanar, profesionist si neinfricat. O simpla infectie l-a doborat pe omul care a trecut prin gloante si bombe ca sa ne prezinte realitatea unui front de razboi.
Probabil ca, la fel ca si cei enumerati mai sus, era mult prea bun pentru aceasta lume.
Acum va face reportaje  intr-o lume fara razboaie, fara ura si resentimente.
D-zeu sa-l odihneasca!