....de Sarbatori

Iar a trecut o luna ( sau as putea spune chiar un an ) de cand am uitat de blog si n-am mai scris. Dar eu m-am obisnuit cu asta si probabil ca si voi, cei putini care-mi frunzariti paginile acestui asa zis jurnal.
S-au intamplat destule in aceasta perioada de "tacere". Si bune si rele. C-asa e-n viata.
M-am bucurat de bucuria copiilor din doua catune din jud. Hunedoara, unde am fost impreuna cu Mos Craciun, care s-a pregatit temeinic pentru aceasta intalnire: carti, jucarii, fructe si multa caldura.


Apoi, prin bunavointa unui amic, am avut de sarbatori si masinuta cu care m-am putut misca prin tara: mai intai acasa la mama, pe care am imbarcat-o si am plecat impreuna catre Brasov, sa facem Craciunul la frate-miu, in familie. Si-asa a fost. Un Craciun frumos, cu multa lume ( din familie ), cu multa mancare ( porcarii ) si cadouri frumoase.
Inutil de spus ca in fiecare noapte ( exceptand una ) am petrecut impreuna cu ai mei prieteni jucand tot soiu' de jocuri " de societate". Asta pana in data de 30 dec. cand, in formula incompleta, din pacate ( Eugen si Georgi fiind in tari straine ) ne-am indreptat catre Sambata de Sus, unde ne propusesem sa petrecem Revelionul.
Aaaa...am uitat....pe 29 am fost la film, la Avatar. Frumusel filmul. Simplut, dar cu efecte speciale spectaculoase.
Buuunn. So, in 30 am plecat voiosi catre Sambata. Din pacate nu era zapada si nici nu ningea. Se mai gaseau cateva gramezi de zapada inghetata de vreo cateva zile, dar in rest...doar ploaie.


Ca intotdeauna in iesiri de genul asta, prima seara a fost de exceptie. Distractie, cantec, dans.


Pe 31 dec, de dimineata, cand lumea inca mai lemnevea in pat, eu aveam chef de plimbare. Asa ca mi-am agatat aparatul foto de gat si-am plecat sa vizitez imprejurimile. De care n-am fost foarte incantata. Pentru ca ( ca in majoritatea locurilor frumoase din tara noastra ) nici aici n-am scapat de gunoaie. De peturi si sticle de bere aruncate aiurea, in padure, in conditiile in care la nici 50m existau tomberoane. Imaginile spun totul.










Apoi, din 31 decembrie dupa-amiaza, parca toata lumea era deja mult prea obosita. S-a stat doar pe scaun la mesele de joc. Ca nu se poate sa nu existe sacosele de jocuri de toate felurile. Ca sa avem din ce alege. Si-am avut.
Si, din pacate, exact de Revelion, spiritele s-au incins intr-un mod neplacut, culminand cu certuri si discutii inutile, din punctul meu de vedere. Si am descoperit ca toate aceste discutii purtau de fapt in spate o incarcatura emotionala de cateva luni. Dar, totul a trecut si prieteniile au ramas. Sper doar sa fie aceeleasi. Sa nu se fi schimbat nimic.
Mda...a fost si Revelion 2010. Si a trecut mult prea repede. Asa se intampla cu momentele de relaxare: trec mult prea repede.
3Ianuarie. Ultima zi de vacanta. Ninge. De ce tocmai acum a inceput sa ninga? Si e atat de frumos. Nu mai putem sta vreo 2 zile? Ce pacat.
4 Ianuarie. Plecat-am, impreuna cu mama, catre Bucuresti. Am ajuns la noua mea casa ( care nu-i a mea, unfortunatelly ). Foarte primitoare si calduroasa. Si mare. E frumos. Ma simt bine in noua casa. Dar ii lipseste ceva. Mai lipseste un suflet din ea. Sa fie doua. Sau poate ca imi lipseste mie? Si dau vina pe casa?
Hmmm.Ma rog.....
5 Ianuarie. Prima zi de munca. La alt job. Tot vanzari. Dar domeniul este total diferit si necunoscut mie. Aparatura medicala. Tatal meu m-a invatat sa fiu mereu optimista. Asa ca, tot ce pot sa spun este ca ma voi descurca de minune si in acest domeniu. Ca doar un vanzator bun poate vinde orice. Chiar si nisip in Sahara ( dupa cum imi spunea Sorin odata ).
Sau castraveti gradinarului
Sau gheata la Polul Nord.............

Vine Craciunul......e vremea actiunilor umanitare

" Din an in an sosesc mereu

La geam cu Mos Ajun,

E ger cumplit, e drumul greu,

Da-i obicei strabun.



Azi cu stamosii cant in cor

Colindul sfant si bun.

Tot mos era si-n vremea lor

Batranul Mos Craciun.



E sarbatoare si e joc

In casa ta acum,

dar sunt bordeie fara foc

Si maine-i Mos Craciun



Si-acum te las, fii sanatos

Si vesel de Craciun,

Dar nu uita, cat esti voios

Ramane sa fii bun. "



Da, sa nu uitam sa fim si buni. In preajma sarbatorilor de iarna toata lumea indeamna la bunatate si marinimie, dar cati dintre noi pun in aplicare ceea ce gandesc?

Va pot spune eu ca exista cateva cluburi sportive ( Transilvania Adventure sau CORB ) care de-abia asteapta sa vina Craciunul ca sa poata aduce un zambet si o bucurie si in sufletele oamenilor muntilor, la a caror case se ajunge destul de greu daca nu ai o masina 4x4.

Anul acesta, Tansilvania Adventure Club se va transforma in Mos Craciun pentru copii din satele hunedorene. Copii care ar putea sa-ti spuna cum se aduna lemnele din padure sau cum se merge cu animalele la pascut, dar, din pacate, sunt destul de multi cei care n-au vazut pana acum o papusa sau o masinuta.

Speram sa fim un Mos frumos, bogat si primit cu caldura de catre copilasi.

Va voi povesti mai multe dupa ce revin din locurile pitoresti ale Apusenilor.

Banalitati. Patetism. Sfarsitul lumii. Nasterea unei lumi noi.

Mi s-a atras atentia ca n-am mai scris de multisor pe aici. Si e adevarat. N-am fost niciodata in stare sa tin un jurnal zi de zi, nici macar in adolescenta cand majoritatea fetelor au cate ceva de scris si comentat mai mereu.

Dar mi se pare atat de anosta viata mea dinn ultimul timp incat nu mi se pare nimic interesant de publicat.

Adica, ce-as putea sa va spun? Ca azi noapte am stat la serviciu ca sa hartogaresc ( cuvant ce nu exista in dictionar si prin urmare nici la scrabble nu-l pot folosi ), in conditiile in care nu m-a obligat nimeni, n-am nici un avantaj de scos din asta si s-a adunat si multa oboseala?

Ca (din fericire pt. starea mea de confort social ) atmosfera destul de stresanta si apasatoare de la serviciu nu este doar o parere de-a mea, ci este concluzia majoritatii colegilor?

Intamplari banale, care nu intereseaza pe nimeni. Si-atunci ce rost are sa umplu paginile degeaba cu lucruri inutile?

Singurul moment de relaxare din ultima vreme a fost iesirea la film, acum vreo 2 saptamani. 2012. Ca tot e in voga. Filmulet simplu, in stilul caracteristic patetismului american, dar care ataca un subiect morbid ( oare pot sa folosesc cuvantul asta sau e prea dur ?): sfarsitul lumii.

O fi in 2012, n-o fi?!! Nu stie nimeni cu exactitate. Ideea e ca intr-acolo ne indreptam. De fapt, as putea spune ca nu e vorba despre un sfarsit al lumii, ci despre nasterea unei noi lumi. S-a mai intamplat. Nu e chiar o noutate. Asta este ciclul vietii Pamantului.

Va e frica de moarte? Dar de ce? Moartea nu se simte, deci n-ar trebui sa fie o fobie.

"Miracolul mortii nu consta in ceea ce sfarseste ea, ci in ceea ce incepe" - Mircea Eliade

"Moartea este unicul fenomen din aceasta lume despre care nu poti sa spui nimic cu privire la ce anume este aceasta. La intrebarea ce este moartea? Raspunsul meu vine astfel: Moartea este ceea ce nu poate fi " - Sorin Cerin

Wind of change

Lumea zice ca doar in momentele in care esti fericit uiti sa mai scrii in jurnal. Si ca doar atunci cand ti se ineaca corabiile te pui pe scris sanatos.

Eu am fost mai mult decat nefericita in ultima perioada. Si n-am scris nimic. N-am scris pentru ca mereu mi se parea ca nici un cuvant nu mai are valoare in fata vietii si a mortii. Nimic nu mi se mai parea frumos sau placut de scris. Toate lucrurile pareau mici si neimportante fata de ceea ce era in sufletul meu. Si mai este inca. Si-o sa mai fie. De fapt, n-o sa dispara niciodata tristetea. Nici macar atunci cand voi avea momente fericite. Un coltisor din suflet tot va plange.

Dar tot viata asta care-ti arata partea ei urata, nu te lasa sa plangi non-stop. Te mai opresti, mai iei o gura de aer, mai rezolvi ceva treburi, dupa care poti sa plangi iar. Si tot asa.

Asa ca se pare ca acum sunt in acea pauza. Timp in care a aparut si un vanticel de schimbare. De schimbare de locuinta si de schimbare de loc de munca.

Sper sa fie o schimbare in bine, pe ambele planuri. Cel putin pe parte de job, pentru ca e o schimbare cam mare: de la autovehicule la aparatura medicala. Nu-mi fac absolut deloc probleme ca nu m-as descurca. Nu e ca si cum as sari de la a scrie poezii sau a picta la a lucra ca mecanic de locomotiva sau invers. Vanzarile sunt tot vanzari. Daca stii sa vinzi un tanc este destlul de usor sa vinzi si un varf de ac. Doar mediile in care te invarti sunt un pic diferite.

De ex. acum, ca vanzator de aparatura medicala, voi intra in contact cu f. multi medici, indeosebi chirurgi. Pfiuuu...si daca stau si ma gandesc ce oroare aveam ( si cred ca am in continuare ) de spitale si de medici ( mai ales de chirurgi ). Poate asa voi scapa de o mica fobie :D

Iar schimbarea de locuinta.......ar fi fost frumos sa ma mut in garsoniera mea, dar, pentru ca nu prea stiu eu cum sa economisesc banutii ca sa pot sa-mi iau si eu casa mea, voi sta tot in casa altora, cu chirie. :)

Da' o sa iasa soarele ( si norocu' ) si pe strada mea........

Oare chiar suntem un popor de inculti?

Tocmai cand ma gandeam sa scriu si eu cate ceva despre prostiile de emisiuni de divertisment ale televiziunilor romanesti, mi-a luat-o un pic inainte prietena Laura.

Pe ea a socat-o emisiunea lu' Mihai Morar ( Pariu ca stiu ), care ridica in slavi prostia unor pustoaice. Si chiar e un soc sa vezi niste fatuce frumusele care chiar nu au nimic in cap'sorul blond sau brun. Pana acu' ceva zile eram convinsa ca emisiunile de genul asta sunt regizate. Mi se parea aproape imposibil sa nu poti raspunde la niste intrebari de genul: cat fac 2+2-1?

Dar, surpriza: nimic nu e regizat acolo ( cel putin asa sustine Mihai Morar ).

Si-atunci stai si te intrebi: oare chiar nu se mai face nici un pic de scoala in tara asta? Sau se nasc doar copii retardati, care nu reusesc sa retina nimic altceva decat cate un refren de manele si muzica house auzita prin cluburile de fite? Fatucele nu stiu altceva decat sa se plimbe prin mall-uri si pe la terasele de prin Dorobanti si le sticlesc ochii ca niste becuri cu neon cand vad vre-o masina luxoasa ( sa nu credeti ca mai conteaza cine e la volanul acesteia ). Iar flacaii nu vad decat teancurile de bani ale parintilor si don'soarele de mai sus care se fataie prin fata lor.

Credeti ca adolescentii anilor 2000 stiu ce sunt Ciresarii ( sau Winnetou )? Vorba lu' Buzdugan, ar trebui sa se gandeasca cineva sa scrie o carte numita Cocalarii. Pe asta ar citi-o pustii, ca s-ar regasi in ea. Nici n-au cum sa se regaseasca in Ciresarii, ca ei nu stiu ce-i aia sa urci pe munte ( de ex. ), de-aia ii gasesti pe partii, iarna, prin Predeal sau Poiana in cizme cu tocuri si pantofi cu varf ascutit dandu-se cu sacul; sau pe plaja, vara, pe sandalute cu tocuri, respectiv aceeasi pantofi cu varf ascutit - eventual in doua culori.

Din pacate emisiunea de mai sus nu este singura de acest gen. Au inceput sa apara din ce in ce mai multe. Si toate te fac sa-ti fie rusine de rusinea celor ce, cu mandrie, participa la acel spectacol dizgratios, de incultura si indiferenta.

DUST IN THE WIND

I close my eyes
only for a moment
and the moments gone
all my dreams
pass before my eyes a curiosity
dust in the wind
all we are dust in the wind

Some old song
just a drop of water
in the endless see
all we do
crumbles to the ground
though we refuse to see
dust in the wind

Now, don?t hang on
nothing last forever
but the earth and sky
it lips away

And all my money
won`t another minute buy

Dust in the wind
all we are dust in the wind
dust in the wind
dust in the wïnd

Romanica, tara tuturor imposibilitatilor

Mi s-a luat....nu-mi mai trebuie Romanica. Tre sa plec. Departe. De ce? Dintr-o groaza de motive. Multe dintre ele le-a insirat Serban Huidu pe blogul lui in vara asta: http://www.serbanhuidu.ro/2009/va-acuz-de-m-am-saturat-de-romania.
Si-ar mai fi:
- multi nesimtiti caraora le e lene sa-si duca punga de gunoi pana la ghena. Si de ce ar face asa cand e mult mai usor sa incerce sa nimereasca tomberonul de la etajul 4+....
- la fel de multi cei care, conducand boiereste din masinile luxoase ( bine-a zis Huidu: mai scumpe decat apartamentul in fata caruia sunt parcate) le este atat de lehamite de paharul de cafea sau suc cumparat de la McDrive incat, imediat ce l-au golit, simt o nevoie disperata de a deschide geamul bolidului ce goneste pe frumoasele sosele ale tarii si de a arunca saracul pahar ( in santul si asa plin de mizerii ) care, de altfel, n-a gresit decat cu faptul ca nu i s-a desprins capacul inferior ca sa-i faca o bucurie ghertoiului care l-a cumparat.
- credeti ca mai e nevoie sa amintesc de birocratie ? Sau de programul de gravide afisat pe la birourile unde exista cele mai mari cozi pe care le-ai putut vedea vreodata? ( am vazut niste imensitati de cozi pe la Casa de Pensii.....cozile de dinainte de '89 la care am stat eu la lapte, oua sau mai stiu eu ce sunt mici copii fata de ce am vazut acolo )
- multitudinea de blank brains care par a se fi refugiat numai sub niste chipie alb-albastre......
- faptul ca esti dispus sa faci orice pt. un ban in plus, chiar sa maturi strazile, dar pana si acolo dai de nepotisme si spagi. Va dati seama? Sa dai spaga ca sa poti matura strazile....wow
Cu siguranta motive mai sunt multe.
Iar in ceea ce ma priveste pe mine, aceste motive au depasit numeric anul asta partile bune ale tarisoarei asteia care m-au tinut legata de ea.
Asa ca....da. M-am hotarat. Tre sa plec. Unde? Pai...unde pleaca tot romanul care s-a saturat. In Canada, normal. De parca acolo ar fi caini cu covrigi in coada. Toata lumea stie ca nu e asa. Dar macar e o tara mare, care poate sa-i primeasca pe toti cei care s-au saturat de traiul in tara lor. E un turn Babel. Cu 'jde mii de culturi si natii. Care par sa se inteleaga. Si cei care vor sa munceasca si sa faca treaba, reusesc sa aiba un trai decent. Asta caut si eu: un trai decent.
Dar exista si un mare minus in plecarea asta. Din pacate, nu vor veni si prietenii mei cu mine. ar asta imi va provoca un mare gol. Sper doar sa fiu destul de puternica sa rezist acolo fara ei.
Deci, cam intr-un an....Good Bye Romania, Hello Canada.