Femeia la volan versus barbatul la volan

Am gasit aici un studiu interesant si niste comentarii...mai mult misogine decat obiective. Pe scurt, sunt date niste cifre si procente din care rezulta ca femeile sunt mai prudente la volan si, ca urmare, au produs si produc mai putine accidente decat barbatii pusi in postura de a conduce o masina.
Mie nu mi-a placut niciodata sa fac statistici, in schimb stiu ca exista in orice domniu si caz exceptii care confirma ( sau nu ) regula ( care regula...nu se stie de cine e facuta ).
Acuma.....io nu ma consider a fi o soferita prudenta, ci doar atenta la tot ce se intampla pe sosea, atat in jurul meu cat si la cateva zeci de metri in fata si chiar si cateva zeci in spate. Si, normal ca exista si momente cand atentia imi este perturbata de catre cine stie ce, dar spre norocul meu, in aceste momente nu mi s-a intamplat inca nimic si sper nici sa nu se intample.
Saptamana asta am avut cateva....sa le spun incidente care, impreuna cu o mica neatentie ( din partea mea, pt. ca din partea celorlalti conducatori auto neatentia exista cu varf si indesat ) puteau sa ne conduca la sectia de politie pentru a scrie declaratii si a desena schema accidentului.
Luni: nu s-a intamplat nimic, doar ca eram intr-o stare atat de proasta incat mi-au trebuit 3 miscari sa fac o parcare laterala. Asta este. Se intampla. Si pe la case mai mari, as putea spune.
Marti: Mergeam linistatita pe banda a doua, pe strada care face legatura intre Splaiul Independentei si Calea Plevnei ( nu stiu daca se numeste tot Mircea Vulcanescu ). La intersectie, destul de multi fac stanga sa mearga pe Calea Plevnei spre Carrefour Orhideea. Stiam lucrul asta, nu-mi faceam probleme pentru ca ramane destul loc si pentru cei ce vor sa mearga mai departe pe Mircea Vulcanescu. Asa ca mi-am continuat drumul. Doar ca, la cativa metri peste mijlocul intersectiei o dom'soara cu un Tico vroia sa faca neaparat staga de pe prima banda. Prin mine. Fara semnal, fara sa schiteze macar un semn ca ar face stanga. Foarte revoltata, de altfel, ca eu nu fac stanga si merg inainte, da si un claxon. Si cu doi neni cu sapca si imbracati cu geci reflectorizante in intersectie. S-a oprit milimetric fata de portiera mea fata-dreapta. Inutil de spus ca primul meu impuls a fost sa scot doua injuraturi. Dar mi-am dat seama ca saraca nici nu stia de ce ma uitam asa urat la ea si nu era nici locul si timpul potrivit sa-i dau o lectie de legislatie rutiera.
Miercuri: nu mi s-a intamplat nimic mie. Am vazut doar o cucoana care forta un tramvai sa se opreasca ( sau poate ca ar fi vrut sa se fereasca tramvaiul, sa se dea un pic mai la stanga ca sa incapa ea )
Joi: a fost ziua barbatilor fara simtul distantei. Si ziua asta m-a convins ca nu e adevarat ce se spune: ca femeile sunt cele care au probleme cu aprecierea distantelor. Pe primul sofer de acest gen l-am intalnit la cativa zeci de metri de casa. De-abia plecasem din fata blocului, pe o strada cu dublu sens, dar pe care sunt parcate masini si pe o parte si pe cealalta. Deci nu incape decat o singura masina printre cele parcate. Prioritatea la trecere e la bunul simt ( sau nu ) al fiecaruia. Eu, in dimineata de joi am fost f. simtita si am oprit pe dreapta ( intre doua masini parcate ) ca sa treaca un domn din sens invers. Un domn la vreo 45 ani, ferchezuit, intr-un frumos exemplat de VW Passat, stand mandru in spatele volanului. E adevarat ca nici eu nu m-am aliniat cu masinile parcate, adica ieseam cu vreo 3 cm in afara " locului de parcare". Dar domnului i-au trebuit 30 secunde sa treaca de mine. Eu ii faceam semn ca are loc pe langa mine, el imi arata ca nu are loc in partea cealalta, pe unde ( probabil ca sa mi se confirme ca aveam dreptate ) tocmai trecuse o doamna cu un copil. No...daca doamna cu copilul a incaput intre masina parcata si VW......oare avea domnul ferchezuit loc sa treaca cu masina? Intrebare usoara, raspuns greu....sau era invers? Si pana la serviciu am mai dat de doi asemenea soferi ( tot barbati ) care n-aveau loc pe strada.
Vineri: azi am avut de-a face cu soferi profesionisti. Doi la numar. Unul pe autobuz, care nu se mai uita si-n oglinda cand pleaca din statie ( fara semnal bineinteles ) si era sa ma polisheze putin. Si celalalt de pe o masina de marfa. Dubita din aia de 3,5 t. Inca unul care avea impresia ca-i cumparase mamicuta lui tot bulevardul.
Si saptamana inca nu s-a terminta. Maine e sambata. Si va trebui sa ies cu masina.
Una peste alta, in timp ce scriam randurile de mai sus, am revazut pentru a nu stiu cata oara Gone in 60 seconds. Faine masini si cascadorii. Cascadorii ce nu se pot face cu masinile noastre autohtone. Din pacate pentru proprietarii lor. Unii dintre ei chiar se cred Nicholas Cage la volanul lui Eleanor si ar mai vrea s-o aiba si pe Angelina langa ei.

Pupici. Ne vedem in Germania.

AMR 4: pana la excursia din Germania

Si pentru ca am aflat ca diurna de 35 eur/zi nu va fi valabila, mi s-au dus pe apa sambetei si planurile mele de a vizita Stuttgart-ul si respectiv Muzeul Mercedes si Muzeul Porsche. Asa incat ma delectez acum doar cu scrierile altora care le-au vizitat. Si totusi ce-o sa fac eu sambata si duminica? Pentru ca banuiesc ca oraselul de 20.000 unde voi fi cazata nu va prezenta interes de 2 saptamani. O sa-l invat ca pe buzunare in serile saptamanii, dupa cursuri. Si atunci? In week-end? Uffff.....
Ori o sa stau doar in hotel cu laptopul in brate, eventual mai scriind ceva pe blog, ori inchiriez o bicicleta si o iau de nebuna prin imprejurimi ( asta daca am noroc si nu ploua si nu e prea frig ).
Hmmm. Se preconizeaza a fi o foarte plisctisitoare perioada. Sper sa ma insel.
Pana atunci insa, mi s-a deschis apetitul pentru calatorii. Asa ca m-am apucat de cautat pe net, printre bloguri, diferite descriptii de destinatii de vacanta ale diferitelor persoane. Foarte interesante unele dintre ele. Dar cea mai interesanta o puteti citi si voi aici

Cu gandul la plecare...

...la plecarea de vreo 12 zile in Germania. Pe langa Stuttgart. Mai ies din depresie. Sper. Pana acum doar am trecut prin Germania si, in afara de o noapte dormita in Bonn ( parca....Andreuta, ajuta-ma!! ) si cateva minute petrecute pe strazile aceluiasi oras, n-am reusit sa savurez frumusetile acestei tari. Pe care o consider fascinanta. Dar am o maaarrrreee problema: nu reusesc sa inteleg limba asta: germana. Deloc. Stiu sa numar pana la 10 ( cu greu ) si sa zic buna ziua si eventual te rog si multumesc. Din pacate, extrem de putine cuvinte pentru a ma putea face inteleasa sau a intelege eu ceva prin aceasta tara. Stiu ca, de cate ori am trecut pe acolo si opream la benzinarii, preferam sa scormonesc in strafundurile neuronilor mei traducerea la pompa 1 sau 2 sau n, decat sa incerc sa vorbesc in engleza. De ce? Pentru ca se uitau la mine saracele tantici de la casa cu ochi straini si goi, de parca eram cine stie ce aratare aparuta in fata lor de pe alte planete.
Am auzit multa lume care spune ca francezii sunt cei care nu vor sa vorbeasca engleza, desi stiu. ( o fi nationalism extrem, ca lipsa de bunavointa n-as crede....sunt totusi francezi ). Dar eu n-am avut absolut nici o problema in Franta cu limba engleza. In schimb in Germania...MEREU.
Parca nu-mi vine sa cred ca nu stiu germanii astia sa numere macar pana la 10 in engleza. Dar, incerc sa evit sa despic firul in 4. O sa vad eu cum e de fapt, acum, ca doar o sa stau 12 zile. O sa am timp sa analizez.