vineri, 15 ianuarie 2010

....de Sarbatori




Iar a trecut o luna ( sau as putea spune chiar un an ) de cand am uitat de blog si n-am mai scris. Dar eu m-am obisnuit cu asta si probabil ca si voi, cei putini care-mi frunzariti paginile acestui asa zis jurnal.
S-au intamplat destule in aceasta perioada de "tacere". Si bune si rele. C-asa e-n viata.
M-am bucurat de bucuria copiilor din doua catune din jud. Hunedoara, unde am fost impreuna cu Mos Craciun, care s-a pregatit temeinic pentru aceasta intalnire: carti, jucarii, fructe si multa caldura.


Apoi, prin bunavointa unui amic, am avut de sarbatori si masinuta cu care m-am putut misca prin tara: mai intai acasa la mama, pe care am imbarcat-o si am plecat impreuna catre Brasov, sa facem Craciunul la frate-miu, in familie. Si-asa a fost. Un Craciun frumos, cu multa lume ( din familie ), cu multa mancare ( porcarii ) si cadouri frumoase.
Inutil de spus ca in fiecare noapte ( exceptand una ) am petrecut impreuna cu ai mei prieteni jucand tot soiu' de jocuri " de societate". Asta pana in data de 30 dec. cand, in formula incompleta, din pacate ( Eugen si Georgi fiind in tari straine ) ne-am indreptat catre Sambata de Sus, unde ne propusesem sa petrecem Revelionul.
Aaaa...am uitat....pe 29 am fost la film, la Avatar. Frumusel filmul. Simplut, dar cu efecte speciale spectaculoase.
Buuunn. So, in 30 am plecat voiosi catre Sambata. Din pacate nu era zapada si nici nu ningea. Se mai gaseau cateva gramezi de zapada inghetata de vreo cateva zile, dar in rest...doar ploaie.


Ca intotdeauna in iesiri de genul asta, prima seara a fost de exceptie. Distractie, cantec, dans.


Pe 31 dec, de dimineata, cand lumea inca mai lemnevea in pat, eu aveam chef de plimbare. Asa ca mi-am agatat aparatul foto de gat si-am plecat sa vizitez imprejurimile. De care n-am fost foarte incantata. Pentru ca ( ca in majoritatea locurilor frumoase din tara noastra ) nici aici n-am scapat de gunoaie. De peturi si sticle de bere aruncate aiurea, in padure, in conditiile in care la nici 50m existau tomberoane. Imaginile spun totul.










Apoi, din 31 decembrie dupa-amiaza, parca toata lumea era deja mult prea obosita. S-a stat doar pe scaun la mesele de joc. Ca nu se poate sa nu existe sacosele de jocuri de toate felurile. Ca sa avem din ce alege. Si-am avut.
Si, din pacate, exact de Revelion, spiritele s-au incins intr-un mod neplacut, culminand cu certuri si discutii inutile, din punctul meu de vedere. Si am descoperit ca toate aceste discutii purtau de fapt in spate o incarcatura emotionala de cateva luni. Dar, totul a trecut si prieteniile au ramas. Sper doar sa fie aceeleasi. Sa nu se fi schimbat nimic.
Mda...a fost si Revelion 2010. Si a trecut mult prea repede. Asa se intampla cu momentele de relaxare: trec mult prea repede.
3Ianuarie. Ultima zi de vacanta. Ninge. De ce tocmai acum a inceput sa ninga? Si e atat de frumos. Nu mai putem sta vreo 2 zile? Ce pacat.
4 Ianuarie. Plecat-am, impreuna cu mama, catre Bucuresti. Am ajuns la noua mea casa ( care nu-i a mea, unfortunatelly ). Foarte primitoare si calduroasa. Si mare. E frumos. Ma simt bine in noua casa. Dar ii lipseste ceva. Mai lipseste un suflet din ea. Sa fie doua. Sau poate ca imi lipseste mie? Si dau vina pe casa?
Hmmm.Ma rog.....
5 Ianuarie. Prima zi de munca. La alt job. Tot vanzari. Dar domeniul este total diferit si necunoscut mie. Aparatura medicala. Tatal meu m-a invatat sa fiu mereu optimista. Asa ca, tot ce pot sa spun este ca ma voi descurca de minune si in acest domeniu. Ca doar un vanzator bun poate vinde orice. Chiar si nisip in Sahara ( dupa cum imi spunea Sorin odata ).
Sau castraveti gradinarului
Sau gheata la Polul Nord.............