Lumea zice ca doar in momentele in care esti fericit uiti sa mai scrii in jurnal. Si ca doar atunci cand ti se ineaca corabiile te pui pe scris sanatos.
Eu am fost mai mult decat nefericita in ultima perioada. Si n-am scris nimic. N-am scris pentru ca mereu mi se parea ca nici un cuvant nu mai are valoare in fata vietii si a mortii. Nimic nu mi se mai parea frumos sau placut de scris. Toate lucrurile pareau mici si neimportante fata de ceea ce era in sufletul meu. Si mai este inca. Si-o sa mai fie. De fapt, n-o sa dispara niciodata tristetea. Nici macar atunci cand voi avea momente fericite. Un coltisor din suflet tot va plange.
Dar tot viata asta care-ti arata partea ei urata, nu te lasa sa plangi non-stop. Te mai opresti, mai iei o gura de aer, mai rezolvi ceva treburi, dupa care poti sa plangi iar. Si tot asa.
Asa ca se pare ca acum sunt in acea pauza. Timp in care a aparut si un vanticel de schimbare. De schimbare de locuinta si de schimbare de loc de munca.
Sper sa fie o schimbare in bine, pe ambele planuri. Cel putin pe parte de job, pentru ca e o schimbare cam mare: de la autovehicule la aparatura medicala. Nu-mi fac absolut deloc probleme ca nu m-as descurca. Nu e ca si cum as sari de la a scrie poezii sau a picta la a lucra ca mecanic de locomotiva sau invers. Vanzarile sunt tot vanzari. Daca stii sa vinzi un tanc este destlul de usor sa vinzi si un varf de ac. Doar mediile in care te invarti sunt un pic diferite.
De ex. acum, ca vanzator de aparatura medicala, voi intra in contact cu f. multi medici, indeosebi chirurgi. Pfiuuu...si daca stau si ma gandesc ce oroare aveam ( si cred ca am in continuare ) de spitale si de medici ( mai ales de chirurgi ). Poate asa voi scapa de o mica fobie :D
Iar schimbarea de locuinta.......ar fi fost frumos sa ma mut in garsoniera mea, dar, pentru ca nu prea stiu eu cum sa economisesc banutii ca sa pot sa-mi iau si eu casa mea, voi sta tot in casa altora, cu chirie. :)
Da' o sa iasa soarele ( si norocu' ) si pe strada mea........
