Mi s-a luat....nu-mi mai trebuie Romanica. Tre sa plec. Departe. De ce? Dintr-o groaza de motive. Multe dintre ele le-a insirat Serban Huidu pe blogul lui in vara asta: http://www.serbanhuidu.ro/2009/va-acuz-de-m-am-saturat-de-romania.
Si-ar mai fi:
- multi nesimtiti caraora le e lene sa-si duca punga de gunoi pana la ghena. Si de ce ar face asa cand e mult mai usor sa incerce sa nimereasca tomberonul de la etajul 4+....
- la fel de multi cei care, conducand boiereste din masinile luxoase ( bine-a zis Huidu: mai scumpe decat apartamentul in fata caruia sunt parcate) le este atat de lehamite de paharul de cafea sau suc cumparat de la McDrive incat, imediat ce l-au golit, simt o nevoie disperata de a deschide geamul bolidului ce goneste pe frumoasele sosele ale tarii si de a arunca saracul pahar ( in santul si asa plin de mizerii ) care, de altfel, n-a gresit decat cu faptul ca nu i s-a desprins capacul inferior ca sa-i faca o bucurie ghertoiului care l-a cumparat.
- credeti ca mai e nevoie sa amintesc de birocratie ? Sau de programul de gravide afisat pe la birourile unde exista cele mai mari cozi pe care le-ai putut vedea vreodata? ( am vazut niste imensitati de cozi pe la Casa de Pensii.....cozile de dinainte de '89 la care am stat eu la lapte, oua sau mai stiu eu ce sunt mici copii fata de ce am vazut acolo )
- multitudinea de blank brains care par a se fi refugiat numai sub niste chipie alb-albastre......
- faptul ca esti dispus sa faci orice pt. un ban in plus, chiar sa maturi strazile, dar pana si acolo dai de nepotisme si spagi. Va dati seama? Sa dai spaga ca sa poti matura strazile....wow
Cu siguranta motive mai sunt multe.
Iar in ceea ce ma priveste pe mine, aceste motive au depasit numeric anul asta partile bune ale tarisoarei asteia care m-au tinut legata de ea.
Asa ca....da. M-am hotarat. Tre sa plec. Unde? Pai...unde pleaca tot romanul care s-a saturat. In Canada, normal. De parca acolo ar fi caini cu covrigi in coada. Toata lumea stie ca nu e asa. Dar macar e o tara mare, care poate sa-i primeasca pe toti cei care s-au saturat de traiul in tara lor. E un turn Babel. Cu 'jde mii de culturi si natii. Care par sa se inteleaga. Si cei care vor sa munceasca si sa faca treaba, reusesc sa aiba un trai decent. Asta caut si eu: un trai decent.
Dar exista si un mare minus in plecarea asta. Din pacate, nu vor veni si prietenii mei cu mine. ar asta imi va provoca un mare gol. Sper doar sa fiu destul de puternica sa rezist acolo fara ei.
Deci, cam intr-un an....Good Bye Romania, Hello Canada.
luni, 28 septembrie 2009
miercuri, 2 septembrie 2009
Suflet sau morman de fiare aranjate
Cei apropiati mie stiu cat de mult inseamna pentru mine autoturismul. Este parte din mine. Aproape ca nu traiesc daca nu am masina. Daca nu ma pot plimba pe toate coclaurile in ea. Daca nu vad kilometrajul aratandu-mi cifre peste cifre, insumand din ce in ce mai mult.
Eu ma indragostesc de masini. Si am avut patru mari iubiri pana acum. Doua frumoase, dintre care una cu despartire dureroasa si inca doua neimplinite, din pacate.
1. Este vorba despre Peugeot 307 - prima mea masina ( personala ) de care m-am indragostit la prima vedere. Negru, atletic, zapacit ca stapana. Dragostea a durat 1 an jumate timp in care am impartit si clipe frumoase si mai dureroase ( a fost lovit saracutu' de niste ignoranti de 2 ori ). Plimbarile prin tari straine ii placeau cel mai mult. Nu s-ar fi oprit..... Era tare mandru sa poata alerga pe autostrazi ce unduiau printre munti sau urmareau litoralul marilor. Nu m-a dezamagit niciodata. Si daca va intrebati de ce vorbesc despre o masina la masculin am si raspunsul pregatit: pentru ca era iubitul meu, nu iubita :))))))). Joke. Stateam sa ma gandesc daca i-am dat vre-un nume vreodata, dar nu tin minte. Unii amici ii spuneau Leutul furios. I se potrivea.
Actualii lui parinti ii spun simplu Baietelu'. Si ce ma bucura este ca au mare grija de el si-l iubesc la fel cum l-am iubit si eu. Si chiar si acum, pe langa noul stapan, doar eu pot sa mai stau in spatele volanului sau. Asa ca flacara nu s-a stins inca.
2. Dupa Peugeot a urmat un Freelander 2. Masina de serviciu, e adevarat. Dar asta nu ne-a impiedicat sa devenim foarte buni prieteni. Ii spuneam Bubulina ( tot la masculin :D ). Ne-am iubit exact un an. La un moment dat a venit o fituica de "sus" ca ar trebui sa vindem masinile de drive-test si de companie ( respectiv masinile cu care mergeau vanzatorii ). Si se vandusera toate celelalte, iar pe Bubulina nu reuseam s-o "maritam". Am incercat si eu, au incercat si colegii mei. Nu iesea nimic. Dar nimic, nimic. Circumstante nefericite si oarecum in afara vointei si puterilor mele au facut ca in octombrie 2008 sa trebuiasca sa parasesc colectivul in care-mi desfasurasem activitatea in ultimii 4 ani si ceva. Prin urmare s-a intamplat si despartirea de Bubulina. Urata despartire, cu plasete chiar. Pentru ca n-am vrut, dar am fost nevoiti.
Si in vreo 2-3 saptamani de la despartirea noastra, Bubulina a hotarat ca trebuie sa inceapa o viata noua si a acceptat sa fie vandut. Nu stiu cine-i sunt noii stapani, dar sper din tot sufletul sa-l iubeasca si sa aiba grija de el.
3-4. Cele doua iubiri neimpartasite pot fi povestite " la pachet". Este vorba despre doua frumuseti aparte. Robuste, fortoase, impresionante, fermecatoare: Discovery 3 si Defender. Primul mai stilat, mai rafinat asa. De mers cu el si prin paduri sa scoata la iveala drumuri astupate de frunze si crengi si de scos si la opera sau teatru, la culturalizare.
Defenderul e mai " din topor" asa. Foarte spartan si neprimitor la prima vedere. Dar stie sa-si faca treaba extraordinar de bine. E ca un tip dur, cu muschi, cu plete si bocanci dar si cu creier.
Acestea doua au fost ca niste aventuri de-o vara ( sau de-o noapte ). Ne iubeam ce ne iubeam dupa care se trezeau niste oameni rai sa ne desparta. Dar pasiunea ramane. Si ne vom revedea. Sa ne continuam frumoasa idila.
Pana acum acestea au fost ( si mai sunt ) marile mele iubiri. Cu siguranta vor mai aparea. Pentru ca eu iubesc toate masinile, de fapt. Dar nu toate pot fi suflete pereche cu mine.
Eu ma indragostesc de masini. Si am avut patru mari iubiri pana acum. Doua frumoase, dintre care una cu despartire dureroasa si inca doua neimplinite, din pacate.
1. Este vorba despre Peugeot 307 - prima mea masina ( personala ) de care m-am indragostit la prima vedere. Negru, atletic, zapacit ca stapana. Dragostea a durat 1 an jumate timp in care am impartit si clipe frumoase si mai dureroase ( a fost lovit saracutu' de niste ignoranti de 2 ori ). Plimbarile prin tari straine ii placeau cel mai mult. Nu s-ar fi oprit..... Era tare mandru sa poata alerga pe autostrazi ce unduiau printre munti sau urmareau litoralul marilor. Nu m-a dezamagit niciodata. Si daca va intrebati de ce vorbesc despre o masina la masculin am si raspunsul pregatit: pentru ca era iubitul meu, nu iubita :))))))). Joke. Stateam sa ma gandesc daca i-am dat vre-un nume vreodata, dar nu tin minte. Unii amici ii spuneau Leutul furios. I se potrivea.
Actualii lui parinti ii spun simplu Baietelu'. Si ce ma bucura este ca au mare grija de el si-l iubesc la fel cum l-am iubit si eu. Si chiar si acum, pe langa noul stapan, doar eu pot sa mai stau in spatele volanului sau. Asa ca flacara nu s-a stins inca.
2. Dupa Peugeot a urmat un Freelander 2. Masina de serviciu, e adevarat. Dar asta nu ne-a impiedicat sa devenim foarte buni prieteni. Ii spuneam Bubulina ( tot la masculin :D ). Ne-am iubit exact un an. La un moment dat a venit o fituica de "sus" ca ar trebui sa vindem masinile de drive-test si de companie ( respectiv masinile cu care mergeau vanzatorii ). Si se vandusera toate celelalte, iar pe Bubulina nu reuseam s-o "maritam". Am incercat si eu, au incercat si colegii mei. Nu iesea nimic. Dar nimic, nimic. Circumstante nefericite si oarecum in afara vointei si puterilor mele au facut ca in octombrie 2008 sa trebuiasca sa parasesc colectivul in care-mi desfasurasem activitatea in ultimii 4 ani si ceva. Prin urmare s-a intamplat si despartirea de Bubulina. Urata despartire, cu plasete chiar. Pentru ca n-am vrut, dar am fost nevoiti.
Si in vreo 2-3 saptamani de la despartirea noastra, Bubulina a hotarat ca trebuie sa inceapa o viata noua si a acceptat sa fie vandut. Nu stiu cine-i sunt noii stapani, dar sper din tot sufletul sa-l iubeasca si sa aiba grija de el.
3-4. Cele doua iubiri neimpartasite pot fi povestite " la pachet". Este vorba despre doua frumuseti aparte. Robuste, fortoase, impresionante, fermecatoare: Discovery 3 si Defender. Primul mai stilat, mai rafinat asa. De mers cu el si prin paduri sa scoata la iveala drumuri astupate de frunze si crengi si de scos si la opera sau teatru, la culturalizare.
Defenderul e mai " din topor" asa. Foarte spartan si neprimitor la prima vedere. Dar stie sa-si faca treaba extraordinar de bine. E ca un tip dur, cu muschi, cu plete si bocanci dar si cu creier.
Acestea doua au fost ca niste aventuri de-o vara ( sau de-o noapte ). Ne iubeam ce ne iubeam dupa care se trezeau niste oameni rai sa ne desparta. Dar pasiunea ramane. Si ne vom revedea. Sa ne continuam frumoasa idila.
Pana acum acestea au fost ( si mai sunt ) marile mele iubiri. Cu siguranta vor mai aparea. Pentru ca eu iubesc toate masinile, de fapt. Dar nu toate pot fi suflete pereche cu mine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
