Povestea celor 1000 de bile

Este o istorioara foarte faina, pe care am primit-o pe mail astazi. Nu stiu de unde provine si nici nu cred ca asta conteaza. Mesajul, in schimb, ar trebui sa puna multa lume pe ganduri.

" Pe masura ce inaintez in varsta, imi plac din ce in ce mai mult diminetile de sambata. Poate ca din cauza linistii pe care o simt atunci cand ma trezesc primul sau poate ca este doar bucuria neascunsa ca nu trebuie sa fiu la serviciu. Oricum ar fi, primele ore ale diminetilor de sambata sunt cat se poate de placute.
Acum cateva saptamani, savurand linistit prima cafea a unei astfel de dimineti de sambta , am pornit radioul. Ceea ce a urmat a devenit una dintre acele lectii pe care viata ti le da din cand in cand. Iata despre ce este vorba.
La radio rula o emisiune matinaala interactiva, cu pareri exprimate telefonic dde ascultatori pe tema emisiunii, punnctate din cand in cand de anunturi ale crainicului prin acre ii asigura pe acestia ca le sta la dispozitie. In fiecare zi a saptamanii, inclusiv in diminetile de sambata pana in pranz. La un moment dat a intrat in direct un ascultator care dorea sa povesteasca, oricui dorea sa asculte, povestea celor 1000 bile, ceea ce mi-a captat atentia.
Si iata povestea lui, spusa crainicului radio:
Se pare ca esti tare ocupat cu acest serviciu la postul de rdioo: sa ai o emisiune zilnic, inclusiv sambata dimineata, nu e un lucru usor. Sunt convins ca te platesc bine, dar cred ca e o rusine ca te tin departe de familie atat de mult timp. E dureros ca in aceste sambete in care ai lucrat, ai pierdut primul concurs al fiicei tale sau primul meci de fotbal al fiului tau si cate altele....
Da-mi voie sa-ti spun ceva ce pe mine m-a ajutat sa-mi stabilesc si sa-mi urmaresc prioritatile. Este povestea celor 1000 bile.
Vezi tu, intr-o dimineata de sambata ca aceasta, m-am asezat la masa si am facut putina aritmetica:
- un om traieste in medie 75 ani. Stiu ca unii traiesc mai mult iar altii mai putin, dar media este de 75 ani
- am inmultit 75 cu 52 si am obtinut 3900, adica nr. de zile de sambata pe care le traieste in medie un om
- deoarece in acel moment aveam deja 55 ani, am socotit cate zile de sambata traisem deja, adica aproape 2900
- am socotit apoi ca daca voi trai 75 ani, mi-au mai ramas aprox. 1000 de sambete.
Dupa ce am terminat cu aritmetica, am trecut prin 3 magazine de jucarii si am cumparat 1000 bile de sticla, din acelea cu insertii colorate, cu care se joaca copiii. Si am trecut prin 3 magazine pt. ca nici unul nu avea 1000 bile. Oricum, pana la urma le-am cumparat, le-am dus acasa si le-am pus intr-un vas mare si transparent.
De atunci, in fiecare sambata, am scos cate o bila si am aruncat-o. Am realizat ca, observand cum se micsoreaza nr. bilelor din vas, am devenit tot mai concentrat pe lucrurile care conteaza in viata. Nimic nu te motiveaza si nu te ajuta mai mult in a-ti stabili prioritatile in viata decat simpla imagine a timpului tau scurgandu-se.
Si acum da-mi voie sa-ti spun un singur lucru inainte de a inchide si a merge sa-mi trezesc familia pt. a lua impreuna micul dejun. In aceasta dimineata am scos din vas ultima bila. Ma gandesc ca daca apuc sambata viitoare sau si pe cealalta....pur si simplu mi s-a dat putin timp in plus. Si singurul lucru pe care orice om il va accepta este putin timp in plus.
Mi-a facut placere sa vorbesc cu tine si, sincer, iti doresc sa ai parte de mai mult timp cu familia ta. Iar mie imi doresc sa mai fiu pe aici si sa ne mai intalnim pe acest post de radio.
Buna dimineata si....la revedere!
In linistea care a urmat ai fi putut auzi pana si caderea unui ac pe podea. Asa cum v-am spus, aceasta poveste a fost un adintre acele lectii pe care ti le da viata atunci cand te astepti mai putin."

Din ciclul:Romania e o tara f. frumoasa, pacat ca-i locuita

Nu trece anul fara sa dau o fuga pe Transfagarasan. Ca doar e una dintre minunile Romaniei. Minunile socialismului, ca sa spunem asa. Toata lumea il critica pe Ceausescu, dar cand trec pe acolo nu se gandesc si ca datorita lui pot face acest drum. Ma rog, asta-i alta discutie.
Peisaj mirific. Serpentine spectaculoase ( pentru cei pasionati poate fi un izvor de adrenalina ). Fenomene meteo bulversante. Oameni din toate colturile tarii. Unii cu masini autohtone, altii cu masini straine, unii cu motoare, altii cu SUV-uri ( sau masini de teren, ca asa i-a mintit pe ei vanzatorul :)) ; da' sa nu-i pui sa urce o panta pe pietre ca masina lor nu se preteaza pt. asa ceva :))) )

Deci, lume pestrita. Nimic deosebit pana aici. Dar, stand si analizand putin ce se intampla in jurul meu, mi-a fost greu sa nu exclam, din nou: ce tara frumoasa avem, pacat ca-i locuita.
Si-o sa va spun imediat si de ce ( imi pare rau ca mi-am uitat aparatul foto acasa si n-am reusit sa fac macar o poza ). Am gasit la Balea Lac cateva gramezi de gunoi si ne-am infuriat ( si eu si prietena Laura ). Ca sunt oameni prost-crescuti si nesimtiti..... Sa ma scuzati, dar asa sunt.
Ce-o fi asa de greu sa-ti iei peturile si dozele goale, si resturile de la masa copioasa pe care ai pregatit-o pe gratar si sa le pui intr-un sac de gunoi? Sau, daca n-ai venit pregatit si cu asa ceva, gasesti tu o punga prin masina pe care sa o folosesti in scopul acesta. Si poate data viitoare iti treci pe lista cu care te duci la cumparaturi ( sa iei ceafa, si mici, si zeci de doze de bere si de pet-uri de suc, si farfurii si pahare de plastic ) si o rola, cat de mica, de saci de gunoi; ca nu e nici scumpa si nici loc mult nu ocupa. Si asa, cu toate resturile in punguta, poti sa te duci cateva zeci de metri si sa le arunci in tomberon. Ca, daca nu, anul viitor cand vei mai vrea sa stai in acelasi loc, s-ar putea sa n-ai loc de gunoaie si sa-ncepi sa-njuri ca ''nu mai ai dom'le loc sa campezi, n-ai vazut atata nesimtire''.

Buuun. Hai sa va mai spun una buna. Cine a trecut macar o data pe la Balea Lac stie ca, daca ai nevoie sa te duci ''la buda'', e cam nasol, ca nu prea gasesti copaci sau tufisuri. Ei bine, nu-i nevoie sa cauti tufisuri pentru ca s-a inventat toaleta ecologica. Si exista langa parcarea de langa lac cateva exemplare de toalete ecologice. Costa 2 lei, dar nu-i asta problema, ca omu' plateste cand vede ca n-are alta solutie mai practica si mai ieftina ( sau gratis ). Dar nu ne-a venit sa credem cand, la ora 8 seara, am vazut toaletele ( vreo 6 ) legate cu lanturi. M-am uitat lung la Laura, ea la mine si amandoua la lanturile alea. Am dat din umeri si ne-am indreptat catre Cabana Paltinul cu gandul sa bem ceva si cu ocazia asta sa le vizitam si toaleta. Ceea ce am si facut.

Dimineata am intampinat acceeasi problema. Si toaletele ecologice ne-au intampinat tot cu lanturile legate :(. Ca urmare am plecat in peregrinari pe langa lac si si bolovani ( cabana de cu seara nu-si deschisese inca usile sau cel putin nu pt. noi ). Ne-am descurcat pana la urma, ne-am intors la cabana ( care intre timp se deschisese si, culmea, era deja plina ) am baut o cafeluta si un ceai si ne-am indreptat catre masina-cort care statea semeata pe varful unui delusor. Am trecut si pe langa toaletele minune si, ce sa vezi......disparusera lanturile. Ca sa vezi minunea lumii: pana si toaletele ecologice functioneaza cu program. Ce ti-e dom'le si cu criza asta.....

La un moment dat, duminica pe la pranz, ne-am strans catrafusele si-am plecat catinel-catinel catre Bucuresti, prin Curtea de Arges - Campulung - Targoviste. Am ocolit, stim, dar n-am vrut s-o luam prin Pitesti ( ma deprima cumplit orasul ala si, oricum, n-am vrut pe autostrada ).
Drum lung, plin de gropi si denivelari. Si nu asta ne-a deranjat. Ci tot oamenii au fost ce-i care ne-au enervat. Rau. Pt. ca am dat de cateva exemplare de animale urbane care aruncau din masina, in mers, tot felul de obiecte: pahare de plastic, pet-uri de 0,5 sau ambalaje de biscuiti.
Si apogeul l-a atins o familie care a oprit pe marginea drumului ( undeva intre Curtea de Arges si Campulung ) si a aruncat in sant o punga plina cu gunoaie. Credeti ca faptul ca l-am claxonat l-a miscat vre-un pic? Va inselati. Imi pare rau ca n-am fost mai pe faza sa oprim si sa-i plasam propriu-i gunoi la loc in masina.
Asa ca, treaba cu"pacat ca-i locuita" este dureros de adevarata. Si sunt din ce in ce mai multi ce-i care nu fac cinste naturii care-i primeste cu bratele deschise. Pacat.

sales

Dragii mei, mi-am extins activitatea de sales person. In perioada asta de criza tre sa faci orice sa supravietuiesti. Vinzi si praful de pe strada daca trebuie si ai cui. De fapt, nu trebuie sa te gandesti ca ai sau n-ai cui. TREBUIE sa vinzi. Ca altfel iti mor copilasii de foame....si tu pe langa ei. Si nu te mai gandesti la vacante plimbatoare prin lume. Si nici la masina pe care o visezi de cand erai mic si jucai v-ati ascunselea pe sub masini straine, gen Audi 80 sau Mercedes bot de cal pe care niste vecini mai instariti reusisera sa si le cumpere cine stie de pe unde.

Asadar, ( ca un anunt in Romania Libera ) vand:


1. Autoturisme ( orice marca, model si utilitate )






2. Case pe pamant ( pt. orice buzunare, cu suprafete plecand de la 150 mp - suprafata construita )

*imobilul din imagine este doar cu titlu de prezentare si face parte si dintr-un proiect mai vechi :D

3. Asigurari - de orice fel: viata, imobile, auto, bunuri, rente etc

4. Publicitate ( ascunsa dupa cereri de sponsorizari...but still, tot publicitate ii zice :D )

5. Consiliere - don't ask what kind of.... u'll see and hope u'll appreciate

Momentan, specializarile pentru care sunt "atestata" in ceea ce priveste partea de vanzari se opresc aici. Dar voi continua, asa ca lista se va mari. Cat de curand.

Don't go away, sales person is back in a few......